Experiențele de conștiință extinsă sunt stări. De-a lungul unei zile experimentăm inevitabil trei stări diferite: starea de veghe, starea de somn cu vise și starea de somn profund fără vise. Fiecare dintre stările acestea are caracteristici particulare ale activității cerebrale. Stările prin natura lor impermanente, vin și pleacă.
Putem să ne modificăm starea curentă din diverse moduri, bunăoară în urma consumării unei cantități strașnice de alcool experimentăm o intoxicare, gândirea, emoționalitatea, percepția și comportamentul se modifică în consecință. Putem să avem o stare modificată și în urma unei condiții medicale marcate de febră ridicată sau în urma altei probleme de natură organică și să simțim confuzie, să avem tulburări perceptive.
Spre deosebire de aceste stări, stările de conștiență extinsă au un caracter aparte, care este benefic: conștientizare sporită, insight-uri, luciditate, percepție extinsă.
Tradițiile spirituale de pe tot globul au creat diverse modalități prin care o persoană poate să acceseze o astfel de stare și în cele din urmă să aibă o trăire spirituală ca rezultat al experimentării directe. Meditația, rugăciunea contemplativă, șamanismul, diferitele tipuri de yoga și practici taoiste, tehnici exoterice din iudaism, creștinism și islamism duc practicianul la un contact cu forța divină.
Există și metode moderne care permit accesul la astfel de stări în care in care includem respirația holotopică, respirația pneuma, hipnoza regresivă, bazinul de deprivare senzorială etc.
Efectele experienței variază de la o persoana la alta, sunt intime și subiective, de la o simplă relaxare și o conștientizare sporită a experienței momentului prezent, la experiențe de catharsis sau stări de extaz și de realizare a naturii noastre profunde.
Din multiplele relatări ale exploratorilor conștienței, aceste spații interioare au fost cartografiate. În modelul lui Grof experiențele vizează accesarea a trei paliere ale inconștientului din ce în ce mai profunde:
· Inconștientul biografic – experiențe din trecutul nostru, adesea din copilărie, cu o puternică încărcătură emoțională. La acest nivel se află traumele copilăriei, trăirile reprimate sau uitate.
· Inconștientul perinatal – experiențele din preajma nașterii, care au la rândul lor impact asupra dezvoltării psihice ulterioare. Această regiune a inconștientului conține toate amintirile fetusului în etapele consecutive ale procesului nașterii, inclusiv emoțiile și senzațiile fizice. Calitatea experienței intrauterine, ușurința sau dificultatea nașterii, precum și eventualele traumatisme apărute pot apărea în tematică experienței.
· Inconștientul transpersonal – la nivelul cel mai profund, experiențele depășesc granițele egoului/corpului și percepția timpului și spațiului se transformă. Apar amintiri ancestrale, rasiale, colective, filogenetice, experiențe ce par să vină din alte vieți. Poate apărea identificarea cu alți oameni, cu grupuri sau alte forme de viață (animale, plante). De asemenea este posibilă accesarea arhetipurilor din inconștientul colectiv descris de C.G. Jung: apar figuri mitologice, teme și tărâmuri ale tuturor culturilor și timpurilor chiar dacă nu le cunoaștem rațional.
Cea mai importantă experiență posibilă este cea a contactului cu divinitatea, care a fost descrisă sub diverse nume de-a lungul timpului și culturilor: sursa divină, totul și nimicul, principiul nondual, numinosul etc. O experiență în care participantul traversează orice graniță și simte că este una cu întregul cosmos și trăiește o dragoste inefabilă.
