Furia este una dintre emoțiile de bază ale tuturor oamenilor, iar expresia ei facială specifică se poate vedea chiar și la nou născuți. Este ceva profund uman și fața ei este văzută în toate culturile lumii. Funcția ei este de a îndepărta obstacolele din calea scopurilor noastre și de a ne păstra granițele personale atunci când au fost încălcate. Ne oferă energie, putere personală și curaj.
Una dintre expresiile furiei este agresivitatea, care se manifestă în cazurile extreme în violență. Agresivitatea poate să fie fizică sau verbală, dar are puterea de a crea frică și suferință fizică sau emoțională în celălalt. Așadar este periculoasă. O persoană agresivă ține cont de nevoile lui și le ignoră pe ale celuilalt.
Manifestând natural furia când eram mici, poate asupra unui adult mare și puternic este posibil să fi fost pedepsiți și am învățat că există consecințe serioase pentru a face așa ceva. Desigur, un copil are o capacitate de expresie a furiei rudimentară, iar aceasta nu este tolerată social. Este posibil ca un copil să nu poată face distincția între furie și expresia sa și în consecință, în urma pedepselor repetate, să își renege furia cu totul, să o reprime. Iar atunci când o va exprima va simți o vinovăție puternică menită să o inhibe.
Ca adulți cu furia reprimată suntem puși adesea în fața unor situații ce fac apel la furia noastră, dar pentru că nu o exprimăm câtuși de puțin ea nu dispare ci se acumulează într-o parte ascunsă a minții noastre (având chiar și efecte psihosomatice). Suntem copii cuminți și facem cum ne spune societatea neglijându-ne propriile nevoi și dorințe. Renunțăm la puterea noastră și purtăm o mască. Nu spunem niciodată ce ne deranjează, ne prefacem că totul e ok și în consecință limitele noastre continuă să fie nerespectate.
La un moment dat vine ziua când nu mai putem face față cantității de furie bine ascunse înăuntru și izbucnim. Aceea este picătura care umple paharul. Pare că suntem posedați de furie și de toată puterea ei. Ridicăm tonul, acționăm impulsiv, spunem lucruri pe care ne fac să ne simțim vinovați și suntem agresivi. Furia a ieșit în sfârșit la suprafață. Experiența de viață în ceea ce privește furia variază de la aproape deloc în majoritatea timpului, la cu vârf și îndesat în anumite clipe declanșatoare.
Ce ne facem? În primul rând nu orice expresie a furiei este una agresivă. Folosind asertivitatea învățăm cum să ținem cont de nevoile și dorințele noastre, dar și de cele ale celuilalt și din acest punct putem să negociem sau să facem compromisuri. Și iată, ne redobândim puterea și granițele sănătoase și în același timp ne debarasăm de sacul cu praf de pușcă gata să explodeze la cea mai mică scânteie.
Prin terapie explorăm cauzele reprimării furiei și schimbăm dinamica internă care duce la reprimare. Explorăm gândurile și credințele asociate și le supunem unui examen al raționalității. Treptat ne dăm voi să deschidem valvele și să lăsăm furia să iasă afară într-un mod dozat și tolerabil pentru ceilalți. De asemenea învățăm modalități și strategii de comunicare mai eficiente care sunt acceptabile social și ne permit să obținem ce avem nevoie și ce ne dorim. Întotdeauna o emoție este un mesager.
