De-a lungul vieții omenești experiența suferinței este inevitabilă, cu toate astea o bună parte din cumulul de suferință este rezultatul activității mintale, a unui fel de a gândi realitatea. Putem să simțim multă anxietate datorată asumpțiilor noastre referitoare la viitor, putem să ruminam trecutul și să experimentăm o tristețe profundă. Putem să fim inundați de furie și să simțim multă frică sau vinovăție gândind că am trăit ceva indezirabil.

Suferința emoțională pe care o trăim este adesea rezultatul trecerii realității obiective printr-un filtru mental. Așa gândurile noastre ajung să se confunde cu realitatea. Gândurile noastre nu indică în permanență adevărul. Mintea mai și minte.

Ce este mindfulness?  

Elementul central al oricărei practici meditative fie că face parte dintr-o tradiție religioasă/spirituală fie dintr-o psihoterapie contemporană este prezența, mindfulness. Prezența reprezintă un mod de a experimenta atât realitatea exterioară cât și pe cea interioară într-o manieră curioasă, deschisă, plină de acceptare și fără etichetări. Un mod vigilent în care atenția este orientată pe momentul prezent, pe ce se întâmplă aici și acum. (Leigh, Anderson, 2013).

Astfel ne schimbăm modalitatea de relaționare cu propriile gânduri, nu încercăm sa le transformăm, fie sa le eliminam și nici de cum nu ne supunem acestora. Ne detașăm față de conținuturile mintale, fiind doar simpli observatori acestea vin și pleacă asemenea norilor pe cer. Mutăm centrul de greutate de pe verbul a face pe verbul a fi.

Practica prezenței are capacitatea de a întrerupe lanțul de gânduri automate în mod intenționat. Un mod uzual de a ajunge în prezență este reorientarea atenției asupra respirației și a tuturor senzațiilor ce sunt provocate de aceasta (Esch, 2013 ).  

În psihologie conceptul de mindfluness are următoarele componente:

  • observare- conștientizarea fenomenelor interne (gânduri, emoții, senzații corporale) sau fenomene externe (sunete, mirosuri etc.);
  • descriere- descrierea fenomenelor observate prin cuvinte într-o manieră non-evaluativă
  • acțiune conștienta- a fi atent și pe deplin angajat într-o activitate curentă
  • acceptare ( sau permisiune) fără judecată- a permite realității sau a ceea ce există să fie așa cum este, fără a o judeca, evita, schimba și fără a dori evitarea ei

O parte din cercetători susțin că mindflullnes este o trăsătură nativă (Brown, 2003, 2004), iar nivelurile de mindfulness pot crește prin practica meditației de tip mindfluness (Baer, 2004, 2006; Brown 2003; Leight 2009).

Beneficiile practicii mindfulness

În primul rând meditația mindfulness suține îmbunătațirea atenției și reglarea emoțională.

Mai multe studii arată cum practica susținută a meditației duce la schimbări ale activității și morfologiei creierului. Crește materia cenușie în zone legate de atenție și reglare emoțională! (Luders, 2009, Holtzel, 2010). Astfel zonele corticale implicate în reactivitatea emoțională, precum amigdala își reduc activitatea, iar anumte zone ale cortexului prefrontal implicate în controlul emoțional devin mai activate (Creswell, 2007). Cu cât meditatorii sunt mai avansați, cu atât efectul este mai pregnant.

Beneficiile practicării mindfunessului asupra sănătății psihice se întind pe o plajă largă, sunt promițătoare și au o susținere științifică puternică (Hempel et.al., 2014, Zhang et. al., 2021) . Astfel prezența are efecte pozitive în:

  • depresie
  • anxietate și tulburărilor anxioase
  • stres
  • insomnie
  • adicții
  • tulburări alimentare
  • imaginea corporală
  • psihoze·
  • ADHD

Scurtă istorie

Multe curente spiritual-religioase au avut intuiții în acest sens și au dezvoltat ca soluție o sumedenie de practici meditative sau contemplative, o minte echilibrată fiind necesară scopului spiritual. Hinduismul marchează istoric acest proces prin Upanișade care descriu pentru prima dată meditația. Pe lângă practicile hinduse, meditația de regăsește și în budism, jainism, taoism, dar și în spiritualitatea apuseană, în creștinism (isihasm, starea de trezvie) și sufism (dhikr).

În Satipatthana Sutra, o scriere budistă din canonul Pali, se consideră că prezența (sati) este o cale ce duce la o minte pură eliberată de discriminările produse de perspectivele înșelătoare eului și ale lumii, care mai devreme sau mai târziu duc la suferința. Privind atât natura interioară cât și ea exterioară cu obiectivitate mintea noastră se deschide către un adevăr independent de judecăți și dependențe ( Swart, 2014).

Practica meditației stârnește și interesul vesticilor odată cu colonialismul din India în secolul 19 și ajunge și mai departe un interes în psihologie, personalități precum C.G. Jung și W. James fiind implicate. Apare și un interes marcant în anii 60 pentru budism și spiritualitatea orientală, inclusiv în școala de psihologie transpersonală, mai mult, prezența ajunge să fie studiată în laboratoarele de psihologie începând cu anii 70, iar apoi încep să se concretizeze mai multe direcții de psihoterapie precum reducerea stresului prin practici bazate pe mindfluness (MBSR), terapia dialectic comportamentală (DBT) și terapia bazată pe acceptare și angajament (ACT).

Bibliografie:

  • Baer, R. A., Smith, G. T., & Allen, K. B. (2004). ‘Assessment of Mindfulness by Self- Report: The Kentucky Inventory of Mindfulness Skills’, Assessment, 11, 191-206. 
  • Baer, R. A., Smith, G. T., Hopkins, J., Krietemeyer, J., & Toney, L. (2006). ‘Using Self- Report Assessment Methods to Explore Facets of Mindfulness’, Assessment, 13, 27-45.
  • Brown, K. W., & Ryan, R. M. (2003). The Benefits of Being Present: Mindfulness and its Role in Psychological Well-Being’, Journal of Personality and Social  Psychology, 84, 822-848.
  • Brown, K. W., & Ryan, R. M. (2004). ‘Perils and Promise in Defining and Measuring Mindfulness: Observations From Experience’, Clinical Psychology: Science and Practice, 11, 242-248.
  • Creswell, J.D., Way, B.M., Eisenberger, N.I., & Lieberman, M.D.(2007). Neural correlates of dispositional mindfulness during affect labeling. Psychosomatic Medicine, 69, 560–565.
  •  Esch T. (2013), The Neurobiology of Meditation and Mindfulness, Universität Witten.
  • Hempel, S. (2014, October 1). METHODS. Evidence Map of Mindfulness – NCBI Bookshelf. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK268641/
  • Hölzel B.,Carmody J., Vangel M.,Congleton C.,Yerramsetti S.,Gard T.,Lazar S.(2010), Mindfulness practice leads to increases in regional brain gray matter density; Psychiatry Research: Neuroimaging
  • Hölzel B., Gard T.,Lazar S.,Schuman-Oliver Z.,Vago D.,Ott U.,(2011), How Does Mindfulness Meditation Work? Proposing Mechanisms of Action From a Conceptual and Neural Perspective; Perspectives on Psychological Science.
  • Leigh, J., & Neighbors, C. 2009. ‘Enhancement Motives Mediate the Positive Association Between Mind/Body Awareness and College Student Drinking’, Journal of Social and Clinical Psychology, 28, 650-669.
  • Leigh J. , Anderson V.(2013), Secure attachment and autonomy orientation may foster mindfulness, Contemporary Buddhism, Indiana State University.
  • Luders E.,Toga A.,Lepore N.,Gaser C.,(2009) The underlying anatomical correlates of long term meditation: Larger hippocampal and frontal volumes of gray matter; Neuroimage.
  • Swart, J., & Apsche, J. (2014). Mindfulness, mode deactivation, and family therapy: A winning combination for treating adolescents with complex trauma and behavioral problems. International Journal of Behavioral Consultation and Therapy, 9 (2), 9-14. https://doi.org/10.1037/h0100992
  • Zhang, D., Lee, E. W. M., Mak, E. C., Ho, C., & Lai, P. B. (2021). Mindfulness-based interventions: an overall review. British Medical Bulletin, 138(1), 41–57. https://doi.org/10.1093/bmb/ldab005

Similar Posts