Tulburarea de anxietate generalizată

Ce este, cum se manifestă și cum poate fi tratată

Toată lumea se mai îngrijorează  din când în când, în legătură cu ceva anume, de obicei cu un motiv clar. Dar dacă îngrijorarea a devenit un fundal constant al zilelor tale, sare de la un subiect la altul fără să se oprească niciodată complet și e însoțită de tensiune fizică, oboseală și dificultăți de somn, s-ar putea să vorbim despre tulburarea de anxietate generalizată (TAG). Este o tulburare mult mai frecventă decât se crede, dar care se poate trata foarte bine în psihoterapie.

TAG nu înseamnă că ești „o fire pesimistă” sau că „îți place să te îngrijorezi”. Este un mod de a gestiona incertitudinea care la un moment dat s-a rigidizat și a devenit el însuși sursa suferinței. Mintea încearcă să te protejeze anticipând tot ce ar putea merge prost, dar reușește doar să te epuizeze.

Ce este tulburarea de anxietate generalizată?

TAG este o tulburare de anxietate caracterizată prin îngrijorare excesivă și greu de controlat, prezentă în majoritatea zilelor, timp de cel puțin șase luni ce afectează buna funcționarea a omului, atât în viața personală cât și în cea profesională.

Îngrijorările sunt legate de mai multe domenii ale vieții (muncă, sănătate, relații, finanțe), nu de o singură temă specifică, așa cum se întâmplă în alte tulburări de anxietate.

Conform DSM-5-TR, diagnosticul presupune și prezența a cel puțin trei dintre următoarele șase simptome asociate (un singur simptom este suficient la copii): neliniște sau senzația de „a fi la limită”, oboseală cu ușurință, dificultăți de concentrare sau senzația de golire a minții, iritabilitate, tensiune musculară și tulburări de somn.

Diferența esențială față de îngrijorarea obișnuită nu e conținutul, ci relația cu ea: în TAG, mintea nu reușește să „închidă” un subiect îngrijorător, chiar și atunci când nu mai există informații noi de procesat.

TAG este una dintre cele mai frecvente tulburări de anxietate , afectează aproximativ 2-4% din populație într-un interval de un an, cu o prevalență de aproape două ori mai mare la femei decât la bărbați.

Simptome

Emoționale și cognitive

  • Îngrijorare excesivă, greu de controlat, care sare frecvent de la un subiect la altul
  • Gânduri de tip „dar dacă…?”, anticiparea repetată a unor scenarii negative
  • Dificultăți de concentrare sau senzația că „mintea rămâne goală”
  • Intoleranță la incertitudine, nevoia de certitudini într-o lume prin natura ei imprevizibilă

Fizice și somatice

  • Tensiune musculară, dureri de spate sau de cap
  • Neliniște sau senzația de „a fi pe muchie” sau “pe ghimpi”
  • Oboseală persistentă
  • Dificultăți de respirație sau palpitații
  • Insomnie sau somn neodihnitor

Comportamentale

  • Evitarea situațiilor sau informațiilor care ar putea declanșa îngrijorarea
  • Verificare excesivă sau căutare repetată de asigurări din partea altora
  • Amânarea deciziilor din nevoia de a fi absolut sigur înainte de a acționa
  • Procrastinare, urmată de îngrijorare legată de faptul că ai procrastinat

Cauze și factori de risc

Ca și în cazul altor tulburări de anxietate, TAG apare din interacțiunea mai multor factori .

  • Predispoziția genetică
    Studiile pe gemeni arată o componentă genetică moderată pentru tulburările de anxietate, inclusiv TAG, estimată în general între 20% și 40% din variația riscului, restul fiind explicat de factori de mediu.
  • Mecanismul neurobiologic
    Din punct de vedere biologic, TAG a fost asociată cu disfuncții la nivelul mai multor sisteme de neurotransmițători precum serotonina, GABA (acidul gama-aminobutiric) și norepinefrina  implicate în reglarea răspunsului la stres. Studiile de neuroimagistică au evidențiat modificări la nivelul amigdalei și al cortexului prefrontal, regiuni-cheie în procesarea fricii și în reglarea emoțională, ceea ce confirmă existența unei componente biologice reale a tulburării.
  • Modelul intoleranței la incertitudine
    Unul dintre modelele cele mai susținute de cercetare pentru TAG explică îngrijorarea cronică printr-o intoleranță marcată la incertitudine (Dugas, Gosselin & Ladouceur, 2001): persoana crede că, dacă nu este complet sigură în privința unui rezultat, acesta va fi cu siguranță negativ, iar îngrijorarea devine o strategie (ineficientă) de a obține certitudinea care, de fapt, nu poate fi obținută niciodată complet.
  • Modelul metacognitiv. Îngrijorarea despre îngrijorare
    Adrian Wells (1995, 1997) a arătat că persoanele cu TAG au adesea convingeri contradictorii despre propria îngrijorare: pe de-o parte cred că îngrijorarea le pregătește și le protejează („dacă mă îngrijorez, sunt pregătit”); pe de altă parte, se îngrijorează din cauza îngrijorării în sine („nu-mi mai pot controla mintea, o să înnebunesc”). Acest al doilea strat, îngrijorarea despre îngrijorare, este cel care menține tulburarea activă, indiferent de conținutul concret al temerilor.
  • Îngrijorarea ca formă de evitare
    O altă explicație influentă (Borkovec, 1994) privește îngrijorarea ca pe o formă subtilă de evitare cognitivă: procesul verbal, abstract al îngrijorării ține mintea departe de imaginile mentale vii și de activarea emoțională intensă pe care le-ar produce o confruntare directă cu temerile. Pe termen scurt, îngrijorarea reduce disconfortul; pe termen lung, împiedică procesarea emoțională reală a fricii și o menține intactă.

Mecanismul de menținere

Aceste mecanisme se întrepătrund: intoleranța la incertitudine generează îngrijorare; convingerile despre utilitatea îngrijorării o mențin activă; funcția ei de evitare cognitivă împiedică procesarea emoțională reală a fricii; iar evitarea comportamentală (amânare, verificare, căutare de asigurări) oferă o ușurare imediată care întărește tiparul pe termen lung, chiar dacă îl agravează pe o durată mai lungă de timp. Rezultatul este o stare de alertă cvasi-permanentă, care nu se rezolvă de la sine tocmai pentru că îngrijorarea „pare” utilă în momentul în care apare.

Cum te poate ajuta psihoterapia

Tratamentul pentru TAG combină mai multe direcții, adaptate situației fiecărei persoane

  • Reducerea activării fiziologice
    Exerciții de respirație și relaxare, atenție la consumul de cofeină și alcool, și, acolo unde e potrivit, practici de mindfulness. Toate contribuie la scăderea nivelului general de activare, care face mintea mai predispusă la a intra în stare de alertă.
  • Expunere graduală la temeri
    Identificăm împreună situațiile, gândurile sau senzațiile care declanșează îngrijorarea, le ordonăm de la cele mai puțin la cele mai intens anxiogene, și lucrăm progresiv cu ele prin confruntare graduală, pentru a schimba felul în care mintea le percepe.
  • Restructurare cognitivă și toleranță la incertitudine
    Lucrăm la identificarea regulilor rigide care alimentează îngrijorarea („trebuie să știu sigur”, „dacă nu sunt perfect, sunt un ratat”) și la dezvoltarea treptată a capacității de a trăi cu un nivel rezonabil de incertitudine, fără să fie nevoie de certitudine absolută pentru a te simți în siguranță.
  • Terapie metacognitivă, schimbarea relației cu îngrijorarea
    O direcție complementară abordează direct convingerile despre îngrijorare în sine, nu doar conținutul ei: înveți să distingi între îngrijorarea productivă (care duce la o acțiune concretă) și cea neproductivă, să privești gândurile îngrijorătoare ca pe un „zgomot de fond” care nu trebuie ascultat sau controlat, și să renunți la ideea că a te îngrijora te protejează sau te pregătește cu adevărat.
  • Ameliorarea relațiilor și dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor
    Anxietatea generalizată este adesea alimentată de conflicte sau neînțelegeri relaționale nerezolvate. Lucrăm și pe comunicare, exprimare asertivă și rezolvare activă a problemelor reale pentru că persoanele cu TAG tind să inventeze probleme improbabile, evitând în același timp problemele reale care chiar ar putea fi rezolvate.

Fiecare parcurs terapeutic pornește de la o formulare de caz individualizată: nu aplic o rețetă standard, ci construiesc, împreună cu tine, o hartă a mecanismelor specifice care întrețin depresia ta: originea lor, factorii care au declanșat episodul actual și legăturile dintre problemele cu care te confrunți.

Durată și frecvență orientativă

Orientativ, un parcurs terapeutic pentru TAG durează undeva între 15 și 20 de ședințe, cu frecvență săptămânală, presupunând participare constantă și teme de casă între ședințe. TAG răspunde bine la un cadru structurat și consecvent.

Mituri frecvente

Mit: „Dacă mă îngrijorez suficient, sunt pregătit pentru orice.”
Adevăr: Îngrijorarea creează doar iluzia pregătirii. În realitate, consumă resurse cognitive și emoționale fără să îmbunătățească rezultatele reale. De multe ori chiar le înrăutățește, prin oboseală, evitare și amânare.

Mit: „Nu ar trebui să mă simt niciodată anxios.”
Adevăr: Anxietatea, ca și celelalte emoții de bază, are un rol functional. Obiectivul terapiei nu este eliminarea completă a anxietății, ci reducerea ei la un nivel gestionabil și recâștigarea capacității de a trăi bine în ciuda incertitudinii inerente vieții.

Mit: „TAG provine dintr-o fire nervoasă, nu o tulburare reală.”
Adevăr: TAG este o tulburare clinică bine documentată, cu criterii de diagnostic clare și tratamente cu eficiență dovedită. Nu este o trăsătură de personalitate cu care trebuie „să te obișnuiești”.

Dacă te regăsești în cele de mai sus, te invit la o primă ședință gratuită, în care putem face cunoștință și putem vedea împreună cum arată un posibil parcurs terapeutic potrivit pentru tine.

programează